Recuerdo aún como dacă ar fi fost ieri acele zile grele, în care Mercedes se întorcea acasă, istovită, târând sacoșe pline din piața de la La Latina. În loc să-l găsească pe soțul ei, Joaquín, așa cum se aștepta, din sufragerie răzbăteau strigăte puternice și râsete amestecate cu miros de cerveza Mahou. Intrând, i-a zărit pe Joaquín și pe fratele său, Álvaro, cu ochii lipiți de televizor, captivați de un El Clásico de la liga spaniolă.
Enervată, Mercedes i-a reamintit lui Joaquín despre promisiunea făcută pentru acea seară, dar el, încercând să-și scuze comportamentul, i-a spus că soția fratelui său îl alungase de acasă, iar pentru o săptămână urma să stea la ei.
A doua zi, Mercedes s-a trezit înainte de răsărit, trezită de volumul ridicat al melodiei Mediterráneo, difuzată la maximum pe televizor de către Álvaro. Nu avea serviciu din cauza unei restructurări la fabrica de pe lângă Getafe, iar Joaquín încerca zadarnic să-l ajute să găsească ceva la biroul său din Chamberí. În zilele libere, Mercedes trebuia să ducă singură la bun sfârșit toate treburile casei. Cu venirea lui Álvaro, toată munca s-a dublat, iar Joaquín, pe motiv că acestea no son cosas de hombres, a încetat să o mai ajute.
Coplesită de numărul crescând al responsabilităților, Mercedes gătea, spăla haine și făcea curățenie fără vreun ajutor. Într-o după-amiază s-a întors dintr-o zi lungă, doar pentru a descoperi sufrageria făcută vraiște, cu resturi de tapas peste tot și pahare nespălate. Epuizată, le-a spus direct atât lui Joaquín, cât și lui Álvaro, că nu mai putea suporta nepăsarea lor, simțindu-se mai degrabă una dintre fetele menajere de la Palacio Real decât stăpâna propriei sale case. Și, deși Álvaro promisese că nu rămâne decât o săptămână, se împlinea deja o lună de când venise.
A urmat o ceartă aprinsă, iar Joaquín și Álvaro au ieșit trântind ușa, dispărând pentru prima dată peste noapte. Mercedes și-a petrecut săptămâna următoare frământându-se și neștiind nimic despre soțul ei. Abia după mai multe zile, acesta s-a întors, cu ochii împăienjeniți de regret, mărturisind că Álvaro îl trăsese pe sfoară chiar la birou, făcându-l să piardă și el, și fratele său, slujba. În urma unei noi dispute, Joaquín a ajuns să regrete că nu ascultase avertismentele pline de grijă ale lui Mercedes privind familia sa.
În zilele ce au urmat, Joaquín n-a ieșit din sufragerie, încercând să-și demonstreze că vrea să repare lucrurile. În ciuda suferinței, Mercedes l-a iertat; în inima ei simțea că iubirea lor, asemenea vechilor povești din Castilla, era mai trainică decât orice supărare. Întâmplarea aceea rămăsese un adevărat punct de cotitură, forțându-i pe amândoi să învețe să își rezolve neînțelegerile și, mai ales, să aducă din nou echilibru și înțelegere în căminul lor, la fel ca odinioară.
