Mientras cenaba con mi amiga Macarena, que trabaja como agente inmobiliaria en Madrid, me contó su última experiencia en el sector. Hacía destul o căldură și perioada grea pentru ea, încercând să găsească clienți interesați de apartamente. Totuși, conservaba un optimismo contagios, în ciuda dificultăților. Pe lângă muncă, jongla și cu a fi mama a doi copii veseli și a avea grijă de mama ei, Doña Carmen, care era deja trecută de vârsta când urca scările fără să bombăne.
Într-o bună dimineață, proprietarii unui piso programaseră o vizită la un ceas aproape imposibil: 7:45. Motivul? Programul lor de lucru, evident, era mai important decât orele obișnuite ale restului lumii. Macarena, cu suflet de andaluză, a acceptat, nevrând să piardă o posibilă vânzare.
În ziua Z, Macarena a ajuns devreme, la blocul de pe Calle de Alcalá, a sorbit dintr-o cafe con leche rece și a așteptat. Clienții au ajuns în cele din urmă, scuzându-se în grabă pentru întârzierea lor tipic madrilenă, motivată, desigur, de traficul infernal.
Chiar dacă erau puțin încruntați la început, Macarena și-a păstrat calmul. S-au urcat în ascensor și cineva a întrebat: ¿A qué planta vamos y cuál es el piso? Macarena, serenă: A la sexta, piso sesenta y seis. Apoi le-a aruncat un zâmbet, de parcă șasele erau semne norocoase, nu motive de superstiție.
Au ieșit la etaj, au văzut ușa larg deschisă și, cu tot curajul, Macarena s-a prezentat și și-a cerut scuze din nou pentru întârzierea clienților, convinsă că va găsi acolo proprietarii. Surpriză! În fața lor apăru o doamnă în batín, cu bigudiuri încă proaspete, care n-avea habar de prezentarea programată.
Macarena a oftat și a blestemat ușor în gând lipsa de organizare a proprietarilor, dar, cum spaniolii nu dau înapoi la greutăți, a profitat de moment și le-a făcut turul apartamentului greșit. Norocul făcuse ca imaginile de pe Idealista să nu-i facă dreptate locuinței în realitate, arăta mult mai bine! Clienții s-au arătat interesați, dar înainte să părăsească piso-ul, Macarena a observat o ușă necunoscută, de care nu pomenise niciodată nimeni.
Și-a dat seama imediat: coborâseră la quinto, nu la sexto. A încercat să-i sune pe adevărații proprietari, dar, ce să vezi, avea telefonul blocat de la atâtea apeluri. Clienții erau cam dezamăgiți, dar doamna cu batínul a apărut ca din senin cu o idee genială.
Ea și soțul ei chiar se gândeau să se mute mai aproape de părinții lor, la Segovia. Au luat coincidența ca pe un semn de la univers și s-au pus pe negocieri: au făcut o ofertă spontană clienților, promițând să lase tot mobilierul și să scadă câteva mii de euro din preț, ca să nu-i mai bată capul cu mutatul mobilei.
Clienții au acceptat bucuroși, fericiți că au găsit un apartament grozav și la un preț mai mult decât decent. Proprietarii au scăpat rapid și s-au mutat liniștiți mai aproape de bunici, iar Macarena a scăpat pentru o vreme de stresul financiar, reușind chiar să râdă de încurcătura matinală. Cine ar fi crezut că până și greșelile de etaj pot scoate la iveală ocazii de aur? Uneori, viața are chef să se joace cu noi și, între două cafele reci și câteva uși deschise la întâmplare, ne arată că norocul și ironia merg adesea mână în mână, cel puțin pe Calle de Alcalá.
